Compania noastra este membru corporativ ANEVAR-UNEAR
Promovam standarde de calitate superioara in evaluare
Oferim solutii optimizate de estimare a valorii
Evaluam proprietati imobiliare cu grad ridicat de complexitate
Detinem competenta si expertiza necesare pentru evaluarea activelor specializate
Pentru siguranta clientilor nostri, am incheiat o polita de asigurare profesionala de 1.000.000 EUR
Formam o echipa de oameni tineri, integri, profesionisti, motivati de o gandire pozitiva si de rezultatele obtinute
Pentru a ramane competitivi, am implementat sistemul de management al calitatii ISO 9001:2008
Din grija si respect fata de mediu, emitem rapoarte de evaluare din hartie reciclata imprimata pe ambele fete
Pentru discutii detaliate va invitam sa ne vizitati la sediul nostru

Informatii Evaluare

3.0 Definitii (Evaluarea proprietatilor din industria extractiva)

3.1 Industria extractiva. Acele activitati implicate in gasirea, extractia si in procesele asociate resurselor naturale, localizate pe, in sau langa scoarta pamantului. Cuprinde industria miniera si industria petrolului. Nu include sectorul de industrie aferent extractiei apei din pamant, dar include extractia fluidelor geotermale, pentru continutul lor energetic.

3.2 Proprietate sau arie de explorare. Un drept real imobiliar asupra unei proprietati ce contine minereuri sau petrol, care este prospectata pentru depozitele acumulate de minereu sau petrol, dar pentru care viabilitatea economica nu a fost demonstrata.

3.3 Studiu de fezabilitate in industria extractiva. Un studiu cuprinzator al acumularilor de minerale sau petrol, in care sunt luati in considerare, cu suficiente detalii, toti factorii geologici, ingineresti, operationali, economici, de marketing, de mediu si alti factori relevanti. Studiul poate fi utilizat ca baza pentru o decizie finala, de catre o institutie financiara interesata sa continue sau sa finanteze dezvoltarea prospectarii proprietatii pentru productia de minerale sau titei. Vezi si Studiu de prefezabilitate.

3.4 Mineral. Orice material natural folositor si/sau avand o valoare intrinseca, stabilita de umanitate si gasit in sau pe scoarta pamantului. Pentru scopul acestui GE, mineralele includ si minerale metalice, minerale industriale, pietris, pietre pretioase si combustibili minerali; dar mineralele nu includ petrolul, care este definit separat.

3.5 Rezerva minerala. Asa cum este definita, de catre Comitetul International pentru Standarde de Raportare a Rezervelor Minerale (CRIRSCO): „partea unei resurse minerale cuantificata sau presupusa, care poate fi extrasa economic din mina. Include materialele nevaloroase si alocarile pentru pierderi care pot interveni cand materialul este extras din mina. Estimarile adecvate pot include studii de fezabilitate, in care au fost realizate si incluse consideratii referitoare la acestea si modificari reale, presupunand factori de extractie din mina, metalurgici, economici, de marketing, legali, de mediu, sociali si guvernamentali. La momentul raportarii, aceste aprecieri demonstreaza ca extractia a fost justificata. In vederea cresterii increderii, rezervele minerale sunt clasificate in rezerve minerale probabile si rezerve minerale certe”.

Catalogul Clasificarii Natiunilor Unite (UNFC) defineste similar rezervele minerale si subdiviziunile sale, aplicand sistemul de coduri al UNFC. Entitatile care au ales sa adopte definitiile UNFC sau alte definitii ale rezervei minerale, pentru rapoartele financiare publice sau pentru scopurile raportarii statutare, trebuie sa reconcilieze rezervele minerale cu categoriile CRIRSCO, respectiv rezervele minerale probabile si certe pentru scopul evaluarii.

3.6 Resursa minerala. Conform definitiei date de CRIRSCO: „o concentrare sau depozitare a unui material cu un interes economic intrinsec, in sau pe scoarta pamantului (depozit), in asemenea forma si cantitate, incat sunt necesare prospectari rezonabile pentru eventuala extractie economica. Localizarea, cantitatea, gradul, caracteristicile geologice si continuitatea unei resurse minerale sunt cunoscute, estimate sau interpretate din cunostintele si evidentele geologice specifice. Dupa certitudinea lor, resursele minerale sunt clasificate in categoriile: presupuse, descoperite si cuantificate. Portiunile depozitului care nu au prospectiuni rezonabile pentru o eventuala extragere economica, nu trebuie incluse in resursele minerale.”

Catalogul Clasificarilor Natiunilor Unite (UNFC) defineste similar resursele minerale si sub- diviziunile lor, aplicand sistemul de codare UNFC. Pentru scopul acestui GE, clasificarea minereurilor, conform categoriei G4 UNFC („Studiul de recunoastere”), este exclusa din resursa minerala. Entitatile care adopta UNFC sau alte definitii ale resurselor minerale, pentru scopul raportarii financiare publice sau raportari statutare, trebuie sa reconcilieze resursele minerale cu categoriile CRISCO de resurse minerale presupuse, descoperite si cuantificate pentru scopul evaluarii.

3.7 Industria miniera. Entitatile implicate in explorarea mineralelor, minerit, procesarea si marketingul mineralelor.
Acest GE nu se refera si la activele prin care se face rafinarea metalelor sau la instalatiile de procesare a mineralelor, cum ar fi activele implicate in distributia metalelor rafinate, pana la fabricarea metalelor sau in productia de minerale, pana la piata finala.

3.8 Petrol. Orice substanta naturala continand hidrocarbon in stare gazoasa, lichida sau solida. Produsele petroliere primare sunt titeiul si gazul natural.

3.9 Industria petrolului. Entitatile implicate in explorari pentru petrol si in extractia, procesarea, rafinarea si marketingul titeiului si gazelor asociate. Acest GE nu se refera si la activitatile din avalul procesarii sau rafinarii petrolului si gazelor naturale, cum ar fi activele implicate in distributia produselor petroliere rafinate catre retaileri.

3.10 Rezerve petrolifere. Conform definitiei date de catre Societatea Inginerilor Petrolieri (SPE) si Congresul Mondial al Petrolului (WPC): „acele cantitati de petrol, care sunt anticipate sa fie recuperate comercial din acumularile cunoscute, incepand cu o anumita data. Toate rezervele de petrol estimate implica cateva grade de incertitudine. Incertitudinea depinde mai ales de numarul datelor credibile, geologice si ingineresti, disponibile la momentul estimarii si interpretarii acestor date. Gradul de incertitudine poate fi comunicat prin plasarea rezervelor in una sau doua clasificari principale, fie certe, fie incerte. Rezervele incerte sunt mai putin sigur de a fi obtinute decat rezervele certe si pot fi mai departe subclasificate ca rezerve probabile si posibile, care sa denote cresterea progresiva a nesigurantei obtinerii lor”. Rezervele certe pot fi impartite in categoriile exploatate si neexploatate.
Cadrul Clasificarilor Natiunilor Unite (UNFC) defineste similar rezervele petrolifere si sub- diviziunile lor, aplicand sistemul de codificare UNFC.

3.11 Resurse petrolifere. Pentru scopul acestui GE, resursele petrolifere contin numai rezervele de petrol si resursele contingente. Resursele contingente, asa cum sunt definite de catre Societatea Inginerilor Petrolisti (SPE)/Congresul Mondial al Petrolului (WPC), impreuna cu Asociatia Americana a Geologilor Petrolieri (AAPG), sunt: „acele cantitati de petrol, care la o anumita data, sunt estimate sa fie potential obtinute din acumularile cunoscute, dar care nu sunt considerate inca a fi exploatabile comercial”.
Cadrul Clasificarilor Natiunilor Unite (UNFC) defineste similar resursele petrolifere si sub- diviziunile acestora, aplicand sistemul de codificare UNCF. Pentru scopul acestui GE, acumularile de petrol clasificate in categoria G4 a UNFC („Conditii geologice potentiale”) sunt excluse din resursele petrolifere.

3.12 Studiu de prefezabilitate in industria extractiva. Studiul unui depozit de titei sau mineral, in care sunt luati in considerare cu suficiente detalii, toti factorii geologici, ingineresti, operationali, economici, de mediu si alti factori relevanti, pentru a servi ca baza rezonabila pentru decizia de a proceda la un studiu de fezabilitate.

3.13 Redeventa sau „venit din redeventa” in industria extractiva. Partea din productie, in bani sau produse, primita de locator, fara a contine cheltuielile de productie. „O redeventa suplimentara” este o parte din minereul sau petrolul produs, libera de cheltuielile de productie, platite unei persoane, alta decat locatorul, in plus fata de orice redeventa a locatorului.
3.14 Expert tehnic in industria extractiva (numit expert tehnic in acest GE). O persoana care este responsabila pentru toata evaluarea tehnica, aflata la baza evaluarii in industria extractiva sau numai pentru o parte a acesteia. Un expert tehnic trebuie sa aiba experienta adecvata in aceasta problema, iar in tarile unde se cere prin statut sau legislatie, trebuie sa fie membru sau sa detina o licenta valabila din partea unei organizatii profesionale, care sa aiba autoritatea de a sanctiona membrii sau licentiatii. Un specialist acreditat nu poate sa realizeze toata evaluarea tehnica sau o parte a acesteia, fara sa fie expert tehnic.

3.15 Evaluarea tehnica in industria extractiva. Un document tehnic elaborat de expertii tehnici care sprijina evaluarea industriei extractive si care este o anexa sau formeaza o parte din raportul de evaluare.

5.0 Instructiuni de aplicare (Consideratii privind implicatiile substantelor periculoase si toxice in evaluare)

5.1 In discutia cu un client sau cu un potential client, asupra unor elemente care tin de evaluarea proprietatii, cand este perceputa existenta unor conditii de mediu evidente sau usor detectabile, care pot avea o influenta negativa asupra valorilor proprietatii, evaluatorul va trebui sa prezinte clientului nivelul sau de cunostinte, experienta si competenta pentru a trata situatia.

5.1.1 Daca factorii de mediu sunt cunoscuti sau se banuieste prezenta lor, la data cand evaluatorul si potentialul client discuta despre contractul preconizat, evaluatorul trebuie sa se convinga de faptul ca acel client intelege gradul de competenta si obligatiile evaluatorului si ca angajarea evaluarii nu va compromite aceste obligatii.
5.1.2 Daca factorii de mediu sunt descoperiti dupa inceperea misiunii de evaluare, evaluatorul trebuie sa faca mentiunile adecvate catre client privind cunostintele, experienta si competenta sa, mentiuni relevate in acest GE, iar apoi trebuie sa se conformeze tuturor cerintelor privind prezentarea informatiilor din toate celelalte IVS-uri.

5.2 Recunoscand faptul ca multe situatii, ce depind de mediu, reclama probleme de ordin fizic, juridic, stiintific si tehnic, evaluatorul va parcurge etapele necesare pentru a-si incheia misiunea in mod competent, daca aceasta este acceptabila pentru client si pentru evaluator. Aceste etape pot presupune un studiu personal aprofundat, asocierea cu un alt evaluator care are cunostintele, experienta si competenta necesare sau obtinerea de consultanta de specialitate din partea celor ce poseda cunostintele, experienta si competenta necesare.

5.3 Necesitatea mentionarii existentei oricarei substante periculoase sau toxice, care poate avea un efect negativ asupra valorii unei proprietati, face parte din cerintele generale de raportare continute in IVS 103 Raportarea evaluarii. O alta cerinta este ca evaluatorul sa arate cum au fost tratati acesti factori in misiunea lui. Daca sfera misiunii se refera la evaluarea proprietatii ca si cum n-ar exista un astfel de factor de mediu, este necesara transparenta totala asupra ipotezelor limitative, iar raportarea trebuie sa fie in concordanta cu expunerea criteriilor de mai sus. (A se vedea paragrafele
5.1 si 5.2.) Cerintele pentru rapoartele de evaluare sunt mentionate in IVS 103 Raportarea evaluarii.

5.4 Cand o proprietate suporta o depreciere, evaluatorul va estima valoarea proprietatii ca si cand deprecierea ar fi fost remediata. Cand este posibil, evaluatorul ar trebui sa identifice costul remedierii; daca acest lucru nu este posibil, evaluatorul ar trebui sa arate faptul ca proprietatea este depreciata.

5.5 Daca o proprietate este evaluata ca nefiind afectata de substante periculoase, iar aceste substante exista sigur sau sunt suspectate ca exista, raportul de evaluare va include o mentiune privind limitele sferei de evaluare, o expunere a scopului evaluarii si a concluziilor bine argumentate, plus o restrictie pentru utilizarea rezultatului evaluarii, fara ca aceasta sa fie insotita de evidentierea mentiunii de mai sus si de justificarea acesteia.

5.6 Cand evaluatorul a beneficiat de asistenta privind efectele factorilor de mediu asupra proprietatii evaluate, in raportul de evaluare vor fi mentionate numele expertului care a contribuit cu informatii specifice si tipul de asistenta profesionala acordata.

5.7 Cand nu sunt identificati factori de mediu cu efect negativ asupra valorii proprietatii, evaluatorul va trebui, ca element al practicii standard, sa includa in raportul de evaluare o conditie limitativa sau o alta precizare prin care se afirma ca evaluarea a fost efectuata in ipoteza ca, la data evaluarii, nu se cunoaste existenta unor astfel de factori, dar daca totusi acesti factori exista, ei ar putea avea un efect in diminuarea valorii.

5.8 La nivel mondial exista o preocupare crescanda referitoare la efectele substantelor periculoase sau toxice asupra formelor de viata si asupra proprietatii. Recent au fost identificate numeroase riscuri potentiale, iar altele se vor adauga probabil de-a lungul timpului, pe masura ce apar descoperiri noi si, in consecinta, vor fi impuse norme de control de catre guverne sau acestea vor fi cerute de piata.

5.9 Abordarea problemelor de ordin fizic, juridic, stiintific sau tehnic, ce se refera la substante toxice sau periculoase, nu reprezinta una din sarcinile evaluatorului. Totusi, rolul evaluatorului in intelegerea acestor factori va fi facilitat daca:
5.9.1 situatiile care presupun existenta substantelor ce influenteaza mediul sunt depistate si abordate in concordanta cu acest GE, fie ca sunt intalnite inainte de preluarea misiunii, fie ulterior inceperii acesteia;

5.9.2 informatiile adecvate vor fi obtinute cu ajutorul consilierii profesionale si asistentei acordate de alte persoane, atunci cand sunt necesare abilitati speciale, calificare si experienta, acest tip de asistenta trebuind sa fie mentionat si explicat in raportul de evaluare;

5.9.3 se va trata in mod adecvat influenta substantelor periculoase sau toxice in procesul de evaluare sau, daca se vor exclude astfel de consideratii, vor fi mentionate ipotezele facute, scopul analizei si efectul probabil al ipotezelor facute asupra valorii definite;

5.9.4 se vor face eforturi rezonabile pentru ca rapoartele si estimarile valorii, pe care aceste rapoarte le contin, sa nu fie neclare si pentru ca ele sa fie utilizate numai pentru scopul pentru care au fost elaborate.

5.10 Evaluatorii trebuie sa aplice corect acele metode si tehnici unanim recunoscute, care sunt necesare in concordanta cu acest GE. Cand evalueaza o proprietate expusa unor substante periculoase sau toxice, care influenteaza negativ valoarea proprietatii, evaluatorul ar trebui sa aplice acele procese necesare pentru reflectarea adecvata a oricaror pierderi de valoare, avand grija sa nu supraestimeze sau sa subestimeze efectele asupra valorii. Intr-o misiune in care se solicita valoarea de piata, este o responsabilitate a evaluatorului sa reflecte efectul pietei intr-o situatie sau circumstanta particulara.

5.11 Evaluatorii sunt avertizati de faptul ca pot aparea controverse importante de ordin juridic, stiintific sau tehnic intre expertii pe a caror consiliere se vor baza. Diferendele specifice se pot referi la aplicarea metodelor prin care se determina amploarea masurilor de decontaminare, mentenanta sau monitorizare a poluarii, care pot fi asociate cu substantele periculoase sau toxice si la costurile aferente decontaminarii, mentenantei sau monitorizarii.

5.11.1 Contractele pot solicita evaluarea proprietatii afectate in ipoteza ca orice efect asupra valorii, dat de substantele periculoase sau toxice, este exclus din valoarea raportata. Astfel de angajamente sunt acceptabile, avand in vedere faptul ca valoarea finala este clara, clientul este informat si accepta aceasta ipoteza limitativa, si deci raportul de evaluare stabileste clar limitarile si motivele acestora.

5.11.2 Din cauza problemelor de ordin tehnic, frecvent implicate in problematica privind mediul, este uzuala procedura prin care evaluatorul solicita consultanta de specialitate, in mod direct sau prin clientul sau si prin care el se bazeaza pe opinia acelor persoane calificate pentru a evalua problemele legate de substantele periculoase sau toxice. Evaluatorii trebuie sa mentioneze calitatea si natura unor astfel de opinii pe care ei se bazeaza.

5.12 Evaluatorii si utilizatorii serviciilor de evaluare trebuie sa constientizeze faptul ca efectul unor substante periculoase sau toxice poate fi foarte diferit, in functie de diferentele intre proprietati, amplasari ale acestora si piete. Efectele negative asupra valorii pot fi inexistente sau pot fi mai mari decat costurile de tratare si de remediere. Aceasta situatie poate apare, de exemplu, cand cea mai buna utilizare a proprietatii imobiliare afectate este modificata de starea in care se afla si in cazul in care vandabilitatea si alte avantaje ale proprietatii imobiliare sunt alterate. In orice caz, rolul evaluatorului este sa faca cercetari si sa reflecte efectele factorilor de mediu asupra unei proprietati anumite, pe piata acesteia.

5.13 Intr-o misiune tipica de evaluare, evaluatorului ii pot lipsi abilitatile de a face cercetari de ordin juridic, stiintific sau tehnic, care tin de substantele periculoase sau toxice sau de alti factori de mediu, ce pot avea efect negativ asupra valorii. Este important ca, pentru a da credibilitate si utilitate valorii raportate, daca astfel de situatii exista, acestea sa fie luate in considerare si raportate in mod corespunzator.
5.13.1 Cand evaluatorul stie ca substantele periculoase sau toxice sunt implicate in proprietatea inclusa in misiunea sa de evaluare, va trebui sa urmeze toate cerintele acestui GE. In mod normal, clientul sau alte persoane implicate vor apela la consultanta expertilor tehnici de specialitate, pe a caror opinie se bazeaza evaluatorul.

5.13.2 Cand evaluatorul are motive sa banuiasca existenta unei substante periculoase sau toxice, el isi va informa imediat clientul asupra problemei si ii va cere sa parcurga etapele necesare rezolvarii situatiei. Abordand aceasta situatie pe baza privata confidentiala, evaluatorul evita situatiile in care divulgarea acestei informatii poate afecta proprietatea.

5.14 Standardele ce impun responsabilitatea evaluatorului de a observa, localiza si identifica substantele periculoase sau toxice, pot sa fie diferite in timp si de la o jurisdictie la alta. In general, stabilirea naturii, amploarea si efectele fizice ale conditiilor de mediu nu face parte din atributiile evaluatorilor.

5.15 In abordarea substantelor periculoase sau toxice, evaluatorul trebuie sa faca cercetari in privinta problemelor conexe intr-un mod confidential, astfel incat sa nu lase loc speculatiilor in privinta proprietatii.

5.16 Nu este ceva neobisnuit ca persoanele nefamiliarizate cu problematica substantelor periculoase sau toxice sa presupuna ca, daca exista un efect fizic al acestor substante, exista si o reactie economica nefavorabila. Experienta de piata arata ca, in mod frecvent, pot exista diferente notabile intre perceptiile publicului si efectele pe piata cauzate de prezenta acestor substante. Rolul evaluatorului este sa evite asemenea ipoteze potential eronate si sa ia in considerare toti factorii importanti, sa elaboreze cercetari de piata competente si, in rapoartele de evaluare, sa reflecte atitudinile relevante ale pietei fata de situatia prezentata.

ANEVAR – Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania

ANEVAR – Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania

Adresa: Str. Scarlatescu nr. 7, sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +40213156564; +40213156564
Fax: +40213111340
Email: office@anevar.ro
Website: www.anevar.ro

Definitii – verificarea evaluarilor

3.1 Verificare administrativa (de conformitate). O verificare a evaluarii, efectuata de un client sau de un utilizator al serviciilor de evaluare, ca exercitiu de analiza (due-diligence), in cazul in care evaluarea trebuie utilizata in scopul luarii de decizii, precum garantarea, achizitionarea sau vanzarea proprietatii. In aceste cazuri, un evaluator poate desfasura o verificare administrativa pentru a ajuta clientul in aceste decizii. O verificare administrativa se efectueaza si pentru a se asigura ca o evaluare respecta sau depaseste cerintele de conformare sau instructiunile pentru o anumita piata si, ca minimum, faptul ca este conforma cu principiile de evaluare prezentate in IVS
− Cadrul general.

3.2 Verificare de birou. O verificare a evaluarii care se limiteaza la datele prezentate in raport, care pot fi confirmate independent sau nu. In general, se efectueaza cu ajutorul unei liste de verificare a elementelor. Verificatorul analizeaza acuratetea calculelor, corectitudinea datelor, caracterul adecvat al metodologiei si respectarea instructiunilor clientului, a cerintelor de reglementare si a standardelor profesionale. A se vedea si verificare in teren.

3.3 Verificare in teren. O verificare a evaluarii care include inspectarea exteriorului si uneori si a interiorului proprietatii subiect, ca si posibila inspectie a proprietatilor comparabile, pentru a confirma datele prezentate in raport. In general, se efectueaza cu ajutorul unei liste de verificare, care acopera elementele examinate intr-o verificare de birou si poate include, de asemenea, confirmarea datelor de piata, cercetari pentru colectarea datelor suplimentare si verificarea programului informatic utilizat in elaborarea raportului. A se vedea si verificare de birou.

3.4 Verificare tehnica. O verificare a evaluarii, efectuata de un evaluator pentru a-si forma o parere daca analizele, opiniile si concluziile din raportul care este verificat sunt corecte, adecvate, rezonabile si argumentate.

3.5 Verificarea evaluarii. O misiune de evaluare care acopera o diversitate de tipuri si scopuri. Principala caracteristica comuna tuturor verificarilor de evaluari este faptul ca un evaluator isi exercita rationamentul impartial in analiza activitatii altui evaluator.
O verificare a evaluarii poate veni in sprijinul aceleiasi concluzii cu privire la valoare continuta in evaluarea verificata sau poate fi in dezacord cu concluzia asupra valorii.
Verificarile evaluarilor ofera o viza de control a credibilitatii evaluarii, ca si o verificare a eficientei activitatii evaluatorului initial, cu privire la cunostintele, experienta si independenta sa.
Organizatiile de evaluare din toata lumea fac distinctia dintre diferite tipuri de verificari, de exemplu, verificari administrative (de conformitate), verificari tehnice, verificari de birou, verificari in teren, verificari care sa asigure ca o evaluare a fost efectuata in conformitate cu standardele profesionale (in care au fost acceptate tipurile valorii utilizate in evaluarea supusa verificarii), verificari care reunesc informatiile generale de piata, pentru a veni fie in sprijinul concluziei cu privire la valoare, fie pentru a o contesta, si verificari care examineaza datele specifice din evaluarea verificata fata de datele comparabile dintr-un grup esantion.

Evaluarea proprietatii imobiliare generatoare de afaceri – Introducere

Proprietatile imobiliare generatoare de afaceri (PIGA) sunt proprietatile individuale, precum hoteluri, statii de benzina, restaurante, care, in mod uzual, se tranzactioneaza pe piata ca fiind entitati in functiune. Aceste proprietati includ nu numai teren si cladiri, ci si alte active imobilizate (mobilier, instalatii si echipamente), ca si o componenta a afacerii formata din imobilizari necorporale, incluzand fondul comercial transferabil.

Acest GE ofera o orientare atat pentru evaluarea PIGA-urilor in intregul lor, ca active operationale, cat si pentru alocarea valorii PIGA pe principalele sale componente. Valorile componentelor sunt cerute in vederea determinarii amortizarii si pentru scopuri fiscale. Acest GE trebuie citit in corelatie cu IVS-urile si GE-urile mentionate la paragraful 2.1 de mai jos.

Anumite concepte, utilizate in evaluarea intreprinderilor, altele decat PIGA (vezi IVS – Intreprinderi si participatii la intreprinderi) trebuie sa fie distinse de cele folosite exclusiv in evaluarea proprietatilor imobiliare generatoare de afaceri.

Index IVS

In Standardele Internationale de Evaluare 2011, puteti gasi informatii referitoare la:

Modificari principale

Definitii

Cadrul general

Standarde generale

  • Sfera misiunii de evaluare
  • Implementare
  • Raportarea evaluarii

 

Standarde referitoare la active

  • Intreprinderi si participatii la intreprinderi
  • Imobilizari necorporale
  • Imobilizari corporale mobile
  • Drepturi asupra proprietatii imobiliare
  • Anexa– Proprietatea imobiliara istorica
  • Investitia imobiliara in curs de executie
  • Instrumente financiare

 

Aplicatii ale evaluarii

  • Evaluari pentru raportarea financiara
  • Anexa – Evaluarea imobilizarilor corporale din sectorul public
  • Evaluari ale drepturilor asupra proprietaii imobiliare pentru garantarea imprumutului

Raport de evaluare apartament nr. 13061700013, Constanta, bd. 1 Mai, jud. Constanta

Evaluare apartament cu 2 camere situat in bloc de locuinte si teren in cota indiviza
Suprafata utila: 49,44 mp.
Suprafata totala: 53,46 mp.
Valoare estimata 46.000 EUR
Data evaluarii 17.06.2013
Evaluare pentru garantare bancara
Raport de evaluare realizat de expert evaluator imobiliar – autorizat ANEVAR, UNEAR.

REV – marca distinctiva a elitei evaluatorilor de proprietati imobiliare din Europa

Calificarea REV este marca de excelenta in evaluarea proprietatilor imobiliare ce atesta clientilor internationali si locali faptul ca evaluatorul are o calificare corespunzatoare unui inalt nivel al standardului European de practica in evaluare. De la momentul crearii sale, aceasta calificare a fost acordata de catre asocitatiile de evaluatori de top din Europa pentru mai mult de 1800 de evaluatori.
Acronimul “REV” permite investitorilor internationali din domeniul imobiliar sa identifice evaluatorii locali avand o calificare recunoscuta la nivel European.
Aceasta marca a excelentei ofera firmelor mici, locale, oportunitatea de a patrunde pe piata in crestere a clientilor reprezentati de investitorii pan-Europeni.
Cu toate acestea, calificarea REV are cel mai mare impact pentru clientii de pe piata locala. In conditii de incertitudine economica, acestia cauta profesionisti avand cunostinte, experienta si abilitati speciale, care sa-i poata ajuta in procesul dificil de adoptare a deciziilor privind realizarea de investitii si stabilirea preturilor. Avantajul competitiv al evaluatorilor recunoscuti european consta in nivelul minim garantat de pregatire profesionala si experienta, precum si in capacitatea acestora de interpretare a impactului global si local al evaluarii, demonstara prin cunoasterea Standardelor Europene de Evaluare.
Evaluatorii care au dobandit calificarea REV au dreptul de a utiliza pe cartile de vizita acronimul “REV” dupa numele lor, primesc parafa cu numar de inregistrare si sigla REV, ce poate fi aplicata pe rapoartele de evaluare si sunt inscrisi in registrul on-line al evaluatorilor recunoscuti european al TEGoVA, registru ce poate fi consultat de catre clientii si practicienii din intreaga Europa.

Standarde Internationale de Evaluare

Standardele Internationale de Evaluare au fost adoptate ca standarde obligatorii pentru toti membrii ANEVAR, incepand cu 1 ianuarie 2004, iar aceasta a contribuit la cresterea calitatii muncii evaluatorilor, pe de o parte, si la cresterea credibilitatii rapoartelor de evaluare in sfera larga a utilizatorilor serviciilor de evaluare, pe de alta parte.

Totul despre evaluare

Totul despre evaluare.

UNEAR – Uniunea Nationala a Evaluatorilor Autorizati din Romania

Secretariatul Tehnic al Consiliului Director al Uniunii
Olga POPESCU
Telefon (+4) 021-315.65.64; (+4) 021-315.65.05
Fax (+4) 021-311.13.40
E-mail: olga.popescu@anevar.ro
Mobil (+4) 0720880501

Departamentul de Contabilitate
Loredana SIMA
Telefon (+4) 021-315.65.64; (+4) 021-315.65.05
Fax (+4) 021-311.13.40
E-mail: loredana.sima@anevar.ro
Mobil (+4) 0720880571

www.uniuneaevaluatorilorautorizati.ro

Verificarea evaluarilor

O verificare a evaluarii este o verificare a activitatii unui evaluator, efectuata de un alt evaluator, cu rationament profesional impartial.
Din necesitatea de a garanta acuratetea, corectitudinea si calitatea rapoartelor de evaluare, verificarile evaluarilor au devenit o parte integranta a practicii profesionale. Intr-o verificare a evaluarii sunt vizate corectitudinea, consecventa, credibilitatea si completitudinea evaluarilor.
O verificare a evaluarii poate solicita interventia expertilor care poseda cunostinte de specialitate referitoare la costurile de construire, venitul proprietatii, aspectele juridice si de impozitare sau la problemele de mediu.
O verificare a evaluarii ofera o viza de control asupra credibilitatii evaluarii verificate si analizeaza soliditatea acesteia, concentrandu-se asupra:
- adecvarii aparente si relevantei datelor utilizate si a cercetarilor efectuate;
- corectitudinii/adecvarii metodelor si tehnicilor folosite;
- faptului ca analiza, opiniile si concluziile sunt adecvate si credibile;
- faptului ca intregul raport de evaluare respecta sau depaseste principiile de evaluare prezentate in IVS – Cadrul general, editia IVS 2011.

Verificarile evaluarilor se efectueaza din diferite motive, incluzand:
- analiza (due-diligence) solicitata pentru raportarea financiara si managementul activelor;
- marturia de expert judiciar in procedurile si circumstantele legale;
- o baza pentru deciziile in afacere; si
- determinarea faptului ca un raport respecta cerintele reglementate, in cazul in care:
evaluarile sunt utilizate ca parte a procesului de creditare garantat cu ipoteca, mai ales in cazul ipotecilor asigurate sau reglementate de guvern; si
este necesar sa se verifice daca evaluatorii au respectat standardele si cerintele de reglementare din jurisdictia lor.

Verificarea evaluarilor – arie de aplicabilitate

2.1 Cerintele din acest GE se aplica in efectuarea si raportarea verificarilor evaluarii.

2.2 Respectarea acestui GE este obligatorie pentru fiecare evaluator care, in calitatea sa de supervizor sau manager, semneaza o verificare a evaluarii, acceptand astfel responsabilitatea pentru continutul acelei verificari.

Verificarea evaluarilor – instructiuni de aplicare

In efectuarea unei verificari a evaluarii, evaluatorul verificator:
- va identifica clientul si utilizatorii desemnati ai verificarii evaluarii, utilizarea desemnata a opiniilor si concluziilor evaluatorului verificator si scopul misiunii;
- va identifica proprietatea subiect, data verificarii evaluarii, proprietatea si dreptul asupra proprietatii evaluate in raportul verificat, data raportului verificat, data efectiva pentru care este valabila opinia din raportul verificat si evaluatorul (evaluatorii) care au intocmit raportul verificat;
- va identifica sfera procesului de verificare ce trebuie efectuat;
- va identifica toate ipotezele si conditiile limitative in verificarea evaluarii;
- va formula o opinie cu privire la caracterul complet al raportului verificat, in functie de tematica aplicabila in cazul misiunii;
- va formula o opinie cu privire la adecvarea si relevanta evidenta a datelor si ale oricaror ajustari ale informatiilor;
- va formula o opinie referitoare la adecvarea metodelor si tehnicilor folosite si va arata motivele pentru aprobarea raportului verificat sau pentru orice dezacord fata de raportul verificat; si
- va formula o opinie care sa arate ca analizele, opiniile si concluziile activitatii verificate sunt adecvate, rezonabile si argumentate.

In raportarea rezultatelor verificarii unei evaluari, evaluatorul verificator:
- va mentiona identitatea clientului si a utilizatorilor desemnati, utilizarea desemnata a rezultatelor misiunii si scopul misiunii;
- va mentiona informatiile care trebuie identificate, in conformitate cu paragrafele de mai sus;
- va mentiona natura, amploarea si detalierea procesului de verificare efectuat;
- va formula opiniile, motivele si concluziile prevazute in paragrafele 5.1.5–5.1.8 de mai sus;
- va indica daca sunt incluse toate informatiile pertinente cunoscute; si
- va include, in raportul de verificare, o declaratie de conformitate semnata.

Evaluatorul verificator nu va lua in considerare evenimentele care afecteaza proprietatea sau piata, care au avut loc dupa o evaluare, ci numai acele informatii care erau disponibile pe piata la data evaluarii.

Evaluatorul verificator trebuie sa explice integral motivele acordului sau cu concluziile din raportul de evaluare verificat sau dezacordului sau fata de acele concluzii.
Cand evaluatorul verificator este de acord cu concluziile unui raport de evaluare, motivele acestui acord trebuie explicate si prezentate integral.
Cand evaluatorul verificator nu este de acord cu concluziile unui raport de evaluare, motivele acestui dezacord trebuie explicate si prezentate integral.
Cand evaluatorul verificator nu se afla in posesia tuturor faptelor si informatiilor pe care evaluatorul s-a bazat, evaluatorul verificator trebuie sa prezinte limitarile concluziilor sale.

In cazul in care sfera misiunii de verificare intreprinsa este suficienta pentru a reprezenta o noua evaluare, o astfel de evaluare trebuie sa fie in conformitate cu cerintele Standardelor de Evaluare ANEVAR si cu Codul deontologic ANEVAR al profesiei de evaluator.

Verificarea evaluarilor – relatia cu Standardele de Contabilitate

Relatia dintre standardele de raportare financiara si de contabilitate si practica de evaluare este comentata in IVS 300 Evaluari pentru raportarea financiara.